Scurtă biografie

Ion Lozan s-a născut în Cosăuți, Ținutul Soroca, Republica Moldova și face parte din dinastia unor meșteri pietrari, moștenind pasiunea față de acest meșteșug de la tatăl său. De peste treizeci de ani lucrează în atelierul său unde piatra prinde viaţă sub dalta sa și devine opera de artă.

Sculptorul Ion Lozan și familia sa au făcut din prelucrarea pietrei o pasiune şi au lăsat câte o amprentă în piatră în toată Moldova, dar și în România și Ucraina, prin monumentele pe care le-a creat, faima sa depășind de multă vreme granița Nistrului și a Prutului.

A început din fragedă copilărie să sculpteze, iată ce spunea el însuși despre debutul în acest meșteșug:

“La cimitir eram şi pe tătuca îl durea un deget şi m-a pus pe mine să bat. Eram în clasa a cincea. În primul rând trebuie să ai dorinţă şi să faci din plăcere. Trebuie să exişti pentru ceva”

Ion Lozan se mândreşte cu toate lucrările sale, indiferent unde au ajuns acestea, iată ce preciza despre acestea: “Prima lucrare serioasă sunt coloanele moldoveneşti de la Teatrul de Operă şi Balet. Eu am în toată Republica Moldova lucrări. Am lucrări în Ucraina. Eram tare întrebat tare în Ucraina, deoarece noi făceam altfel lucrările şi erau foarte interesaţi. La lucrările mari trebuie multă gândire, mie noaptea îmi vin ideele. Sunt lucruri care ziua nu se rezolvă. Sunt idei care nu le pot face, dar anume noaptea nu ştiu cum vine ideea şi am făcut-o. La orice lucrare găsesc ieşire din situaţie. Orice om care face o lucrare este atunci când primeşti cuvinte de laudă. Asta-i o plăcere de la viaţă “.

De formație profesională, Ion Lozan este inginer agronom, a fost președinte al Cooperației „Pietrarii” din Coșăuți, în prezent gestionează destinele propriei afaceri de familie. De asemenea, pentru ca meșteșugul să nu se piardă, a fost profesor la Colegiul de Arte Soroca, specializarea „sculptură în piatră”. Din anul 2000 până în prezent este ONG-ului „Regele pietrei”.

A participat la 11 expoziții naționale în domeniul sculpturii, a fost decorat cu diplome de gradul I și II, cu Ordinul „Meșterul faur”- în anul 1996 și a primit diplome de vrednicie din partea Bisericii Ortodoxe din Moldova și din România.

O mare onoare să se bucure întreaga comunitate de rodul muncii domniei-sale, 7 cruci de piatră la Târgu-Neamț, pe Calea Recunoștinței, încrustând cu dalta pentru veșnicie, marea noastră recunoștință pentru moștenirea culturală și identitară transmisă ……: ….(.lista celor 7 personalități)